Foarte bine pus, Radu. Sunt de acord cu tine, nationalismul la noi in ultimiii 50 de ani a fost gandit in asa fel incat sa nu vedem padurea din cauza copacilor.
Raspunsul tau imi deschide insa doua subiecte cam paralele de discutie. O sa le iau pe rand. In primul rand poezia in societatea contemporana. Din punctul meu de vedere, orice persoana cauta si are nevoie de un pic de lirism. In doze diferite, e adevarat, dar absolut necesara pentru oricine. Nu observati ca cel mai usor ne relaxam cand visam cu ochii deschisi? (si daca asta nu e lirism.....). Asa ca eu presupun ca poezia nu a disparut ci a evoluat in muzica. Si sunt convins ca prin aceasta transformare poezia a castigat in complexitate, datorita faptului ca nu mai sunt doar niste cuvinte scrise pe o foaie, autorul iti poate acum transmite direct intonatia si accentele pe care le doreste. Ca sa nu mai zic de ambianta sonora (fundalul sonor) care, atunci cand este reusit te poate teleporta direct in starea emotionala pe care o doreste autorul. Evident ca este si muzica prosata (zgomot de-a dreptul), dar asa au fost si multi poeti care nu au depasit in notorietate cercul de cunoscuti. Promovarea agresiva poate impune niste valori noi, ceva socant, dar sa nu uitam ca fiecare detine "liberul arbitru", depinde numai de tine daca accepti sau nu acel ceva nou. Media nu este decat sistemul nervos al societatii noastre, si putem sa ignoram bazaitul unui tantar sau protestele unui muschi obosit daca suntem concentrati pe ceea ce este important pentru noi.
Al doilea subiect. Ce facem cu patriotismul in contextul actual? Luni, 25 aprilie 2005, reprezentantii oficiali ai tarii noastre semneaza un tratat de aderare la o structura supra-nationala. Poate nu e foarte vizibil acum, dar o sa devina in cativa ani. Romania renunta de maine la anumite atribute statale. In aceste conditii cum ar trebui interpretat sentimentul de patriotism? Continuam sa fim la fel ca pana acum, adica ceva in genul "noi si restul lumii", inlocuind doar "romanii" cu "europenii"? Sprijinim orice initiativa care ne convine, dar atunci cand nu ne mai place ne punem contra? Exemplu ipotetic: UE infiinteaza Ministerul de Externe al Uniunii Europene. Cativa ani suntem de acord cu politica promovata de UE, cum observ ca se intampla acum (exista parerea, ca si la Paris si Berlin ca trupele nationale nu au ce cauta in Irak). Dar la un moment dat, se intampla sa nu mai fim de acord cu pozitia oficiala (sa nu uitam ca UE a sprijinit interventia la Belgrad, chestie cu care noi ca sentiment popular nu am fost de acord). Ce facem atunci, il votam pe candidatul Opozitiei care spune ca el va adopta o pozitie oficiala in ton cu asentimentul popular? Patriotismul in interiorul UE inseamna ca incercam sa taiem o felie cat mai mare pentru noi din tortul bugetar al Uniunii? Punem interesul UE pe primul loc? Cum definesti interesul unui bloc multi-national?
Combateti, va rog.